Autor: arriane
Datum: 08.11.05 19:03
Ela nu a mai dat nici un semn de viata.Pacat. toti cred ca am fi fost curiosi sa vedem ce s-a mai intamplat.
Cazuri asemanatoare am intalnit si eu. Chiar casnicia mea nu e foarte roz, dar mi-am cautat de lucru, noi prieteni, am mai multa incredere in mine si sunt optimista. Nu astept de la sotul meu sa stea toata ziua langa mine si sa imi faca numai complimente "de dimineata pana seara". Acum nu mai depind de el financiar si relatia noastra nu merge "ca la carte" cu dulcegarii si alintaturi, dar eu ma consider fericita. Poate va intrebati de ce vorbesc despre asta. Simplu pentru ca multe femei pornesc in viata cu ideea ca un barbat trebuie sa faca asta sau asta si nu inteleg ca si ei au toane sau au pornit in viata cu alte idei decat ceea ce citim in "Frumoasa din padurea adormita" sau alta povesti de genul Sandra Brown.Nu exista o reteta pentru un barbat si ei au alte instincte si moduri de a se manifesta fata de cum ne manifestam noi femeile.Barbatii sunt amabili atunci cand vor sa obtina ceva de la o femeie, cand au fost educati in familie intr-un astfel de spirit sau cand partenera decide ca vreau sa traiesc cu acest barbat, asa ca incerc sa mi-l educ. Ceea ce gandesc eu sau ceea ce astept eu de la el e una si ceea ce gandeste el e alta. Comunicarea e un lucru foarte important intr-o relatie si "limba" sau mijloacele prin care ma exprim pentru a-i da de inteles ce vreau sau la ce ma astept nu sunt intotdeauna usor de gasit. Eu nu cred ca intr-o casnicie care "nu merge" este numai barbatul de vina sau numai femeia. Ambii parteneri au partea lor de vina si daca mie ca femeie nu imi place cum sunt tratata, atunci reactionez imediat si imi exprim frustrarea. Nu am sfatuit niciodata pe cineva sa isi lase barbatul, sa divorteze sau sa se desparta. Eu imi iubesc sotul tocmai pentru ca nu e ca ceilalti. Daca l-as lasa pentru ca a luat copilul in brate si nu si pe mine (???) sau pentru ca intr-un moment de furie imi spune blöde kuh si a doua zi ca e fericit ca ma are, as ceda in lupta de a avea o casnicie fericita. Si daca as renunta la o relatie de genul descrisa de Ela (partial asemanatoare cu propria mea casnicie) m-as declara invinsa, copilul va trebui sa isi vada tatal doar la sfarsit de saptamana si nimeni nu imi da garantia ca urmatorul barbat in viata mea va fii printul pe care l-am cautat sau poate urmatorul si asa mai departe pana am uitat numarul lor. Bineinteles sunt si anumite limite, cum ar fi de pilda faptul ca m-ar lovi sau ca nu mi-ar da deloc atentie.
In cazul tau Ela, as incerca o terapie si as discuta cu sotul meu ce intentionez sa fac, la ce ma astept de la el si nu pur si simplu sa capitulez. E doar o dovada de slabiciune.
Sper ca nu te-am plictisit cu pledoaria mea!
Mai da o sansa casniciei tale. Doar te-ai casatorit din dragoste dupa cum ai scris (sau poate ca nu).Inainte de a merge la avocat cauta un "eheberater"!
Multa bafta si sa fiti iubiti-toti ceea ce ati citit acest text.
Arriane
|
|
