Autor: Sori
Datum: 19.02.03 17:35
Hi Flori!
Precum tzi-am promis, astăzi voi incerca să-tzi pove o chestie interesanta , rolul principal jucandu-l renumitul „Restaurant Dacia”.
De fapt povestea incepe pe la sfarshitul anului 1988, cand un prieten de-al meu reusheshte să plece peste hotare. După mai multzi ani de zile am aflat că se stabilise impreună cu familia undeva in sudul Germaniei dar fară a-i cunoashte adresa exactă; Casa parinteasca din Lugoj se vanduse intre timp iar cu aceasta shi ultima mea sperantză de a-l mai revedea vreodată...
Asha au trecut catziva ani ...
Intr-o buna zi, aflandu-ne in concediu bineintzeles in RO, mi –am luat inima-n dintzi (shi sotzia de mană) shi m-am hotărat sa ma duc shi să-i intreb pe noii prorietari de adresa prietenului meu, bănuind ca aceasta ar trebui să existe undeva in acte, sau in cel mai rău caz in contractul de vanzare-cumpărare al casei. Sun la poartă, shi cine imi deschide ? – El in persoană. Intradevăr, casa se vanduse, dar noii proprietari erau chiar socrii lui shi bineintzeles pe perioada concediului avea shi el ”voie” să locuiască impreună cu familia acolo.Bucuria reintalnirii a fost mare, am fost poftitzi innăuntru iar acolo am fost invitatzi sa lăm loc la masă in curte sub o umbrela imensa , unde se mai aflau inca două persoane. In aceste imprejurări am facut cunoshtintza cu Doamna shi Domnul S....
Unul dintre subiectele discutziei inchegate in fatza unei gustări shi a unui pahar de vin a fost shi „concediu de vară petrecut in RO” atat cu părtzile lui pozitive cat shi negative. Pe acea vreme eu eram un client permanent al restaurantului „Sonne”, acolo putand fi de găsit la micul dejun, la pranz, la cafea, la cina, sau chiar intre ele. Ini plăcea atmosfera acelui restaurant, shi nu pierdeam nici o ocazie de a trece pe acolo shi de a spune macar „Hallo” ospătarelor sau patronului. Deci, potzi sa-tzi inchipui ca discutzia purtata in curtea prietenului meu s-a referit intr-o foarte mare măsura la restaurantul „Sonne”cu gama lui variata de băuturi alcoolice shi nealcoolice, cu bucătaria lui ireproshabilă shi cu deservirea impecabilă ,el fiind pentru mine in momentul respectiv
„Maß aller Dinge”.
Din cand in cand euforia mea era franată de D-nul S... cu intrebări de genul:
- Dar la Dacia nu mergetzi?
- Cand atzi fost ultima dată la Dacia?
- Atzi mai fost in ultimul timp la Dacia?
- De ce nu trecetzi shi pe la Dacia?, etc.
Bombardat cu astfel de intrebări shi nefiind mitocan din fire, am incercat să-i explic domnlui S... că inainte de 1989 Dacia era restaurantul meu preferat, dar shi ca ultima ultima mea „vizita” acolo s-a soldat cu o experientză negativă, -(in ce sens nu am mai shtiut să-i spun) iar de atunci mi-am căutat alt loc unde pot sa-mi cheltui banii. Aducandu-mi la cunoshtintză propria-i pozitzie in societate, precum shi influentza pe care o exercita asupra acestui restaurant, D-nul S... ne- invitat in acel moment la „Dacia” ,la o ciorbă de burtă.
Toate incercările mele de a refuza invitatzia prin invocarea diferitelor motive, printre altele shi garderoba noastră (eram in tricou shi in pantaloni scurtzi...) au dat gresh. Shi uite asha intr-o tarzie seară de vară ne-am indreptat totzi shase (adică cele trei familii) spre mashini pentru a merge la „Dacia la o ciorba de burta”
In acel moment D-na shi D-nul S... se scuză, invocand motivul că trebuie să dea o fugă pană acasă „să se schimbe fiindcă nu poate apărea intr-o asha tzinută in fatza angajatzilor ”(Erau shi ei imbrăcatzi la „scurt” , la fel ca shi noi, ceilaltzi.
Mare ne-a fost mirarea cand, după aroximativ 30 de minute, familia S.... shi-a facut aparitzia la rochie de seară, costum, cravată shi pantof inchis.....(in postura in care mă aflam m-am simtzit de 25 de bani, dar am inghitzit-o......)
Zis shi făcut!- Am pornit-o cu totzii spre „Dacia”, iar după scurt timp parcam in fatza restaurantului. In prima fază a trebuit vizitat hotelul renovat cu putzin timp in urmă, unde
D-nul S... ne-a prezentat printre altele shi „Camera de protocol” . In dormitor, pe patul cu baldachin, lenjeria de mătase de un roshu aprins se asorta cu draperiile de aceeashi culoare, confectzionate din acelashi material. Grupul sanitar era curat shi cu gust amenajat, dar din păcate in sufragerie mocheta arăta jalnic...plină de pete shi pe alocuri ruptă......
Pretz de vreo două ore am vizitat hotelul, printre altele făcandu-ne cunoscute shi sumele de bani investite in diferite lucrari, numele firmelor care shi-au adus aportul la renovare, precum shi planurile de viitor in ceea ce priveshte „Restaurantul Dacia”
In sfarshit am coborat intr-un tarziu la restaurant, iar in momentul intrării in „salon” am rămas blocat pentru cateva secunde.......
-Fusesem de nenumărate ori in acel restaurant, dar asha luminat ca in acea seară nu l-am văzut nici o dată. In acel moment cred că erau in functiune toate sursele de lumină existente in salon.
O masă pentru 6 persoane era pregătită pană in cel mai mic detaliu, nelipsind tacamurile pentru peshte shi nici cele de desert , ardeiul iute spălat shi LUSTRUIT! (fără mishto!), in fatza fiecărei persoane cate un castronash cu cel putzin juma’ de litru de smantana pentru ciorba, naproane duble pentru fiecare invitat, lumanari in sfeschnice aurite, shi multe multe altele.
Nici nu am reushit să ne ashezăm bine la masă, căci ospataritza, care era deja prezentă, ashtepta nerăbdătoare să ne poată prelua comanda.Trebuie să amintesc faptul că in afară de noi nu se mai afla la acea oră nici un consumator in local.
In momentul cand ospatara a pus intrebarea „ Cu ce doritzi să vă servesc? „ s-a intamplat ceva fooooooarte straniu; Eu am căutat din priviri o listă de meniu ( pe care in momentul acela nu am găsit-o) iar domnul S...a inceput să turuie ca o moară stricată comandand meniul pentru fiecare „invitat in parte” avand la bază cunoshtintzele acumulate in cursul dupa amiezii im urma discutuziilor purtate in curtea prietenului meu.
- „domnul doreshte o ciorbă de burtă shi un mixedgrill, doamna de langa dansul, o ciorbă de văcutză shi un păstrăv la grătar cu cartofi natur, domnul din capat........s.a.m.d.
Ciorba de burtă a fost foarte bună, mai ales in compania ardeiului iute shi lustruit. Pe aceasta am mancat-o fără probleme, insă nu pot spune acelashi lucru shi despre felul II. Am spus că mi-a fost comandat un mixedgrill, am primit comanda shi am inceput să savurez bunătătzile din farfurie.Trecand peste frigărui, grătar, mititei, am trecut la creier pane’. In momentul cand am am vrut sa-l tai in două ,impreună cu bucata care o aveam in furculitză am tras din interiorul acestui pane’ un fir de păr negru de vreo 35-40 cm lungime.Domnul S... vede faza, se inrosheshte pană in varful urechilor shi incepe să-mi explice foarte „precipitat” ca acest creier e de fapt produs semipreparat, ambalarea se face in Timisoara iar el nu are nici o influentză asupra acestui produs.
Restul dineului pană la desert shi cafea a decurs fără „peripetzii”, iar intr-un tarziu ne-au fost „prezentate” shi listele de meniu.Trase elegant in piele artificiala shi titrate in trei limbi acele „Speisekarten” füceau la exterior o impresie foarte bună. Contzinutul mi-a trezit insă semne de intrebare, pentru simplul motiv că din tot sortimentul de Cognac listat acolo nu nu puteam sa-mi comand mai nimic in afară de cognacul autohton, restul fiind numai pe hartie.
Mai erau enumerate acolo cel putzin 5 feluri de ciorbă, 5 de supă iar mai in jos nenumărate preparate din porc,vită, pasăre shi peshte, care au fost lăudate fiecare in parte shi pe indelete, dar pe care din păcate nu am putut sa l-e degustăm.. .
La intrebarea mea „pană la ce oră e deschis?”mi-sa răspuns că atat timp cat in salon se află consumatori care pot să-shi plătească consumatzia, orarul joacă un rol secundar,iar personalul e obligat să să stea pană cand shi ultimul consumator se hotărăshte sa plece acasa.
După alte neinteresante discutzii care au durat mai multe ore m-am hotărat să cer nota de plată shi să plec către casă, dar in acel moment D-nul S... spune:
-Suntetzi invitatzii mei in această seara, shi de aceea imi cer permisiunea sa platesc eu !
După multzumirile de rigoare, candva in pragul diminetzii, in fatza restaurantului , ne-am despartzit shi ne-am indreptat către casă.
A doua zi după un somn odihnitor, asha mai spre după masa am căutat impreună cu sotzia un mod de a ne revansha in fatza D-nei shi D-lui S..... – Am ales modul clasic,cunoscut de totzi cei care trăiesc in străinătate, adică am facut cateva sacoshe cu „cadouri din Germania”. Nu mi-a fost greu să aflu adresa sus numitei familii, shi in acest mod , in scurt timp sunam la poarta celor căutatzi.
Am fost primitzi cat se poate de bine, cu tzuica,prăjitură shi alune prăjite , iar dupa cateva ore ne-am dsespartzit cu promisiunea să ne vai vedem shi in zilele care mai urmau.
Ajungand in centru shi neavand altceva mai bun de făcut la acea oră (era ceva intre orele 20:30 shi 21:00) ne-am gandit că nu ar fi rău sa gustăm vreo una din ciorbele asha de mult lăudate de D-nul S.... cu o seară inainte....
Acelashi salon care numai cu cateva ore in urmă consuma energia electrică a unei microhidrocentrale, era acum mai intunecat decat Strada Buziashului in vremurile de demult.
In fatza oficiului ardea un singur bec de mic Watt-aj , iar in tot restaurantul nu era NIMENI!!!!!. Totushi am intrat, ne-am ashezat la o masă shi am aprins „romantic” doua tzigari (bineintzeles la „lumina” mai sus amintită)
Intr-un tarziu, poate deranjat de apropo-urile noastre in ceea ce priveshte economia de curent, apare un ospatar care ne aprinde cateva becuri in jurul mesei după care ia pozitzia de rigoare cu napronul pe bratzul stăng shi ne intreaba politicos ce am dori sa consumam, bineintzeles fără a avea in fatza noastră nici măcar o urmă din multdiscutatul Meniu editat in TREI limbi
Dintr-o suflare i-am spus ce am dori sa consumăm ; Două ciorbe (cred că de Perishoare shi Tzărănească) Cordon Bleu iar ca desert Papanashi cu Smantană.
FLORI !- Te rog crede-mă - Nici dacă i-ashi fi adus la cunoshtintză propria-i condamnare la moarte nu m-ar fi privit cu o mimă mai speriată:
-Shtitzi !.... Afară e cald ..... Nu ne putem permite ca pentru o portzie de ciorbă...... să dezgetzăm cazanul...Shi aluatul pentru papanashi se inăcreshte dacă stă prea mult.......
Vă pot servi eventual cu un vin...
-Da ! dar noi am dori să mancam ceva... am continuat eu.
-La această oră (a se subantzelege că era prea tarziu...?????) – vă pot oferi de la bucătărie, eventual numai nishte mititei...
Intr-un mic rezumat i-am adus la cunoshtintza de cele petrecute acolo cu nici macar 24 de ore in urmă, la care omul m-a privit oarecum neincrezător spunandu-mi că asha ceva trebuie anuntzat sau pregătit dinainte.I-am multzumit de ospitalitatea de care a dat dovadă shi am plecat, luiandu-ne „rămas bun”la fel de infometatzi precum intrasem in „Dacia”.
Făcand o scurtă trecere in revistă a celor intamplate, nu mi-a fost greu să-mi dau seama că toată petrecerea dată de D-nul S... in „cinstea noastră” a fost mai mult sau mai putzin o glumă regizată shi de prost gust. Ghinionul lui a fost insă că, nouă ne-a treut prin cap să trecem, la asha scurt timp incă o dată pe acolo.
M-am gandit la un moment dat, să-mi sun prietenul shi să-l intreb ce părere ar avea de toate cele mai sus povestite; Dar ce folos?; Ce mi-ar fi adus?, La ce mi -ar fi ajutat ?.
M-a intrinstat insă faptul, că tot acest „film” s-a bazat numai pe minciună shi inscenări.Am ajuns cu această ocazie inca o dată la concluzia ca tot asha merge ,adică „ca pe vremuri”, shi că ne vor mai trebui multzi ani pană vom putea să ajungem la nivelul statelor din vest....
Pe curand!
Pa !
Sori.
 
|
|
