Autor: Tim Noris
Datum: 21.11.07 07:12
Octavian Goga
Strãinul
Era duminicã-ntr-amiazã,
Noi stam pe prispã strânºi în sfat,
Când s-a ivit pe drumul þãrii
Un om la marginea de sat.
Din pulberea învolburatã
Abia puteai sã-l desluºeºti -
Cu paºii largi grãbindu-ºi mersul,
Venea în hainele-i nemþeºti...
La cruce,-n deal, noi îl vãzurãm
Cum s-a oprit deodatã-n pas
ªi s-a-nchinat adânc drumeþul
Când a fãcut în drum popas.
Privea-ndelung, ca dus pe gânduri,
La zidul zugrãvit cu sfinþi.
ªi sta cu capul gol strãinul
În ploaia razelor fierbinþi.
Când s-a pornit încet la vale,
Noi ne uitam de la zãplaz,
ªi nu ºtiu, ni s-a pãrut nouã,
Dar avea lacrimi pe obraz.
Când ne-a ajuns, a dat bineþe,
Cu glas domol, ºi-apoi a stat
ªi ne-a-ntrebat de sãnãtate
ªi de nevoile din sat.
Ne-a zis c-ar vrea la sfânta slujbã
Sã vie-alãturea cu noi,
ªi s-a uitat cu-atâta jale
Când a trecut un car cu boi.
Iar la vecernie drumeþul
Stãtea cucernic ºi supus,
ªi-a sãrutat duios icoana
Cu rãstignirea lui Isus.
Când a plecat, ne-a spus poveþe
Cu grai înduioºat ºi blând,
ªi ne-ncãlzea atâta-n suflet,
Cã lãcrimam toþi ascultând.
Spunea cã nu-i pãcat mai mare
Decât sã-þi lepezi legea ta
ªi, vezi, îi tremura cuvântul
Pe buze, când ne cuvânta!
Apoi s-a dus... Ne era jale
Când s-a pornit la drum, pe grui...
Dar uite,-n þintirim, pe noapte,
Spun cã vãzurã umbra lui.
De-atunci tot despre el ni-e vorba
ªi-atât am vrea cu toþi sã ºtim:
Anume lângã care cruce
A-ngenuncheat în þintirim...
|
|