Mihai Eminescu Foaia veştedă (dupa N. Lenau) Vântu-o foaie vestejită Mi-au adus mişcând fereasta - Este moartea ce-mi trimite Fără plic scrisoarea-aceasta. Voi păstra-o, voi întinde-o Între foile acele, Ce le am din alte timpuri De la mâna dragei mele. Cum copacu-şi uită foaia Ce pe vânt mi-a fost trimisă, Astfel ea uitat-au poate Aste foi de dânsa scrise. Vorbele iubirii moarte Vinovate-mi stau de faţă, Dovedite de minciună Cer să sting a lor viaţă. Dulcea lor zădărnicie Nu mă-ndur s-o pun pe foc, Deşi-mi stau atât de triste Că nu pot muri pe loc. Voi păstra întreg amarul Şi norocul ăstor foi, În durerea vechii pierderi Recitindu-mă-napoi; Numai vestea blând-a morţii, Foaia tristă le-am adaos: Moartea vindec-orice rană, Dând la patime repaos.